Myriam si micul ei paradis

De la Gabi,Simplu si cine mi-a mai dat-o:D

Pick Your Artist:
Lily Allen

Are you a male or female?
22 (NOT!:)))

Describe Yourself
Knock’em Out

How do you feel?
Smile

Describe where you currently live:
Blank Expression

If you could go anywhere, where would you go?
LDN

Your favorite form of transportation:
Under…….Mr. Blue Sky

Your best friend?
Never gonna happen (sometimes-type)

You and your best friend are:
Naive (definitely not!)

What’s the weather like?
Not Fair

Favorite time of day:
Friday Night

If your life was a TV show what would it be called?
Alfie )

What is life to you?
Everything’s Just Wonderful

Your relationship:
Him(that mother-fucker)

Your fear:
Not Big

What is the best advice you have to give?
I could say…… :-”

Thought for the day:
He wasn’t there

My motto:
Take What You Take

Mi-am bagat piper in ochi adineauri.Faceam cartofi fierti cu sare si piper si mi-am frecat cu mana pe la ochi,apoi au inceput sa piste,si mi-a venit sa urlu,si m-am dus cu ochii inchisi pana in casa,pe intuneric,fara sa ma impiedic de vreo bordura si sa-mi rup ceva si apa a fost o binecuvantare.Nu recomand la nimeni,de asta puteti fi siguri,dar cel putin in timp ce-mi puneam apa din abundenta pe retina inflamata,mi-am dat seama ceva legat de adevar.
Da,tocmai cand mi-am bagat piper in ochi va intrebati,nu?
Ei bine,ma intrebam azi in timp ce ma uitam la o anumita secventa de cat de cum ne place sa ne mintim singuri.Adica sa ne mintim e prea mult spus,uneori prindem o farama de iluzie si vrem sa o tinem in mana o secunda in plus,apoi dupa ce secunda aceea trece,am mai vrea sa o tinem un pic,si inca un pic…Nu ne putem conforma pur si simplu cu ideea ca e facuta sa dispara,ca pulberea de stele.Nu,noi o tinem cu noi si cand nu mai e,parca ne uitam si ni se pare ca e acolo,ca exista.Si da…azi m-a lovit o revelatie si mi-am dat seama de un lucru pe care-l stiam de foarte mult timp.Si apoi,cand adevarul iese la suprafata,ne dam seama ca stiam lucrul de care fugeam cu atata disperare de secole.Si uneori,ca acum,nici nu doare.It’s like a breath of fresh air,ar spune americanul si asa a fost si pentru mine.Cand pur si simplu stii ca nu se poate,iti dai seama ca poate nu e momentul potrivit si ca maine iti va rezerva o noua zi…ca de obicei,cand te astepti mai putin se vor intampla minuni.Atunci cand zambetul tau o sa prinda scantei si obrajii se vor imbujora atat cat sa te avantajeze si simti…simti ca miroase a nou inceput….

Nu bai,nu e Irina.Nici Violeta,nici Maria nici Cristina!!Nu e nici matusa-ta,bunica-ta,iubita-ta,amanta-ta sau ce mai vrei tu.Sunt doar eu si ai sunat la un numar gresit,da?

Mi se intampla etern.Adica etern pe langa faza asta.Uneori mai cauta cate-o voce inocenta ca de copilita cu familia Bocan si ma mai trezeste din somn sambata,dar asta deja devine din rar in mai rar,dar chestii si mai interesante…mai suna si pe mobil.Si ma suna ei pe cartela.Pe cartela ma suna pentru orice fel de problema.Uneori ma simt ca o linie de help-line,desi de multe ori am nesimtirea (premeditata si intemeiata)de-a inchide-n nas fara prea multe explicatii.Pentru ca dragii mei,eu nu sunt Irina.Mama mi-a dat un alt nume de botez si mai ales…nu stiu sa am duble triple sau cvadruple identitati pentru ca Irina sa fie fondata.Ma suna el iubitul Irinei din Spania,dorind sa-si satisfaca dorul de ea,dar nimerind pe alt numar.Ma suna Dani si inchid ca ma enervez,dupa care ma suna iubita lui Dani spumeganda ,dorind sa afle ce am eu de-a face cu iubitul ei.Mentionez ca indragostitii astia cu nabadai stau in Arad;)).Ma suna si o adolescenta inlacrimata,cerand pe prietena-sa,apoi cerandu-mi consolarea,desi eu habar n-aveam ce-i cu ea(un posibil diagnostic de inima franta).Uite asa…multe…si mai nou cineva m-a confundat cu o colega de-a lor de scoala,ba chiar jurau ca seaman leit cu tipa aia,am vazut poza si mie nu mi s-a parut:))

Cert e ca nu sunt altceva decat eu in deplinatatea(ocazionala) a facultatilor mintale,indiferent de cine suna.Si sper sa nu-mi dau drumul la vocabularul de injuraturi prea curand cand mai suna vreo baba de-aia pudica,ca mnoh…sunt fata cuminte;)).

Mi se pare foarte ciudat faptul ca mai nou miercurea eu dorm in picioare.

De fapt nu dorm in picioare pentru ca nu dorm noaptea,ci dorm in picioare pentru ca avem un fenomen paranormal la noi pe autobuz.Paranormal…nu chiar,dar grotesc e: casetofonul soferului.Instrument inocent folosit pentru raspandirea undelor sonore intr-un mediu/camera si in cazul nostru autobuz,poate fi folosit ca si instrument de tortura cand vine vorba de un sofer sadic care-ti pune dimineata la sapte si cinci muzica populara.Muzica populara e ok,adica foarte ok,ca uneori are in repertoriu niste manele de-alea de nici nu ies bine de la mine din sat si dorm dusa.

Avantajele acestui instrument de tortura sunt urmatoarele: faptul ca drumul de acasa pana in fata liceului este o proba de rezistenta pe care esti foarte mandru s-o treci dupa ce te dai jos din autobuz si faptul ca iti exersezi puterea mintii rugandu-te intens ca CD-ul din player sa se simta piratat si sa se blocheze,sau ca un deget de-al soferului sa aterizeze asa,din greseala pe butonul de radio.Dezavantajele acestui instrument de tortura insumeaza faptul ca de cele mai multe ori odata ce cobori din autobuz,pentru urmatoarele ore esti ca o leguma.Adica iti da cineva un bobarnac,cazi cu capul pe banca si daca nu-ti aduni ultimele rezerve de energie poti adormi cu lejeritate,inclusiv daca vorbim de ore ca Istoria Angliei,Romana sau Istorie.

Ce va pot spune azi este ca n-am facut exceptie de la regula,dar cu ajutorul sprijinului moral venit in valuri din partea lui H,care sustinea sus si tare ca cafeaua nu-i buna,am reusit sa depasesc ora 11 fara incidente.Miercurea trecuta am motait(pe bune) pentru douasprezece secunde cu capul in palma la Istoria Angliei,si am scapat cu un moccacino,care a fost delicios si plin de cofeina.Si daca tot credeti ca cafeaua de automat e posirca,puteti stii cu siguranta ca macar cata cofeina mi-a trebuit mie a avut.

Sper sa nu devin dependenta de cofeina (prea) curand!

Si pana miercurea viitoare,cand sper sa fiu suficient de neadormita cat sa scriu ceva coerent,va spun doar ce penibil poate sa fie sa dai peste profa de chimie la cosmetica!A fost ciudat,dar am scapat vie,ca doar nu-i sfarsitul lumii,nu credeti?

Uneori stau si ma intreb de ce sa fim frustrati de Valentine’s Day.Pentru ca nu avem pe nimeni?Pentru ca nu primim noi inimi,ursuleti cu inimi,ciocolatele in forma de inimi,odorizante sub forma de inima si  de mai ce vreti voi?Da,bine…atunci haideti sa plangem daca ne apuca piticii,sau am putea sa ne adunam si sa ne gandim la partea a doua a problemei:

Si ce-i cu asta?

Mai nou e trendul asta:nu ai prieten,esti un nimeni.Si sincer,postura de single/nimeni  e atat de buna momentan incat n-as da-o decat daca vine acum cel mai misto tip din lume si ma loveste damblaua.Uneori e ironic…apropo de postul ironic,ca o gramada de fete sunt iubitele unor tipi pentru care nu simt absolut nimic.Adica mi se pare penibil sa stai cu cineva din lipsa de ocupatie si sa mimezi permanent o afectiune care nu exista.Ce-i al fiecaruia ii pus deoparte,si n-am nevoie de ciocolata maine pentru ca ingrasa,nici de ursuleti ca am destui.Ma bucur de libertatea care mi-a oferit-o sinceritatea si mai ales faptul ca nu sunt legata de un anumit fara nici un sentiment.Sunt fericita pentru ca nu o sa ma isterizez maine ca n-o sa primesc nimic,de fapt o sa ma bucur de-o aluna in coaja si de-o gogoasa la fel de pufoasa ca cea ce-am savurat-o acum cateva minute(facuta de buni) .

Si n-o sa fiu frustrata,refuz sa fiu frustrata de ceva ce oricum o sa ma loveasca cand ma astept mai putin.Pentru ca damblaua asta nu te loveste asa oricum,te loveste in oalele capului fix cand nu te astepti,si iti izvoraste in cap o voce care iti sopteste seducator:”Go get him,bitch!”.Valentine’s day este pentru a sarbatori dragostea impartasita si orice fel de dragoste.E o zi in care trebuie raspandita dragosta ca apa printr-o stropitoare deasupra florilor dintr-o gradina,nu o zi in care sa stai bosumflata,infulecand chestii dulci cu multe calorii si plangandu-ti de mila ca esti atat de singura.Optimismul o sa conduca maine/azi(ca-i trecut deja de 12).

V-am pupat si nu uitati sa raspanditi dragoste desi sunteti singuri!!!:*

1.Pot sa-mi iau hainele care-mi plac.Intru in blugi de-o marime ridicol de mica(pentru mine) si intru in bluze marimea S cu lejeritate(desigur,depinde si de S,ca sunt ele marimi universale,dar tot difera)

2.Pot alerga cat vreau eu fara ca dupa un metru sa ma opresc gafaind,cu limba de-un cot.Adica,e inca relativ,pentru ca conditia fizica de abia 10 luni mi-am consolidat-o.Acum imi place sa alerg,alta data detestam chestia asta,tocmai din cauza incapacitatii.

3.Pot sa ma dau peste cap si sa cad in pozitie adunata,cum am plecat la celalalt capat al saltelei,nu contorsionata,da?.Pot sa stau in lumanare peste trei minute…si e o lumanare de-aia dreapta,nu cum era inainte,cand stateam cinci secunde si ma plangeam ca ma doare gatul,si mai erau si picioarele asezate-n sus aleatoriu ,de  daca eram lumanare chiar incendiam casa in care eram pusa

4.Pot sa sar peste capra,nu sa raman cracanata si intepenita pe capra,sau mai rau,cosmarul vietii mele,sa cad cu capra in brate aratandu-mi fundul posteritatii:)) care rade de mine.Aviz postul asta din trecutul meu glorios=))(later edit:nu-l gasesc x( )

Si nu in ultimul rand…5.ador sa vad ca baietii intorc capul dupa mine.Unii cel putin,ca liceul meu e populat in proportii mai mari de 70% cu animale vegetative care nu-si ridica fizicu sa stea la un calorifer pe hol cand ii pauza.Eu nu pateam asta deloc…fluierau doar asa la misto:))

Aviz numarul 4,am sarit astazi in aceasta frumoasa zi de la Dumnezeu lasata,peste capra,pentru prima data,fara incidente:X.Si a fost tare.Si sunt foarte fericita sa intru iar in normalitate,desi o sa raman etern cu o doaga lipsa…dar asta-i alta poveste:))

Ajutand un prieten sa-si rezolve o dilema,am stat sa ma gandesc pentru un moment cum se poate de viata este planificata fix pe dos in anumite privinte.

Gen dragostea.Noi fetele ne plangem ca ne indragostim de un tip,incercam sa ne apropiem de el,ne dam inima ca fraierele,dupa care o primim inapoi rupta in bucatele mici si decretam ca baietii sunt niste nenorociti.Da,si ca sa adaug,pe langa nenorociti sunt si profitori,si nerusinati,si nesimtitori cand vine vorba de noi si de sentimentele noastre.Dam apa la soareci o perioada,dupa care viata merge inainte.

Acum…privind pe cealalta parte a acestei baricade,adica de baricada masculina,ne loveste o alta ironie.Un baiat se indragosteste de o tipa,tipa aia numai se joaca,se plictiseste de el si-l arunca cat colo.Baiatul,care ii indragostit pe bune,tot da raiduri in jurul tipei,tipa ajungand sa-l foloseasca ca pe o carpa de stergi praful(acum stergi praful,apoi o lasi,mai tarziu iar stergi praful….).

Ce vroiam sa accentuez este faptul ca in cazul baietilor mereu se intampla lucrurile pe invers.Exista cazuri in care un tip cumsecade se indragosteste de o tipa cumsecade si raman impreuna ani de zile.La fel se intampla si cu bad boy care isi gaseste o bad girl si n-o mai lasa.Stiu ca exista oameni care profita si se joaca cu sentimentele si oameni care le apreciaza si le considera speciale,dar e ironic faptul ca niciodata doua persoane care profita nu se intalnesc,nu se indragostesc si nu se joaca una cu alta,ci mereu se intampla ca de-o parte sentiment sa fie din plin si pe de-o parte sa fie numai nevoia de amuzament. Ce e si mai ironic este faptul ca mereu tipul bun ,sau orice tip,se indragosteste pe bune de cine nu trebuie si dupa aia incepe sa isi creeze siesi tipologia profitorului numai alimentat de iluzia ca dragostea nu exista.Uneori ma apuca dracii numai gandindu-ma ca tipii se indragostesc atat de rar si mereu si-o iau in freza cand o fac(asta daca n-o gasesc pe THE ONE si traiesc fericiti pana la adanci batraneti…sau cel putin divort)