Stiti,nu sunt eu cea mai religioasa persoana din lume.
Recunosc…uneori mi-e lene sa merg la biserica,uneori uit.Uneori nu ma trezesc la timp sau nu vreau sa ma trezesc mai devreme in weekend.Sunt multe lucruri care ma opresc din a merge acolo unde se presupune ca trebuie sa ne gandim doar la chestii legate de mantuirea sufletului.
Ei bine,am o biserica in sat si ma enerveaza sa merg acolo.Sau ma rog,ma si distreaza,dar numai de Pasti.Satul nostru are un preot cum nu si-ar fi dorit,dar bata-l vina…super oferta popeasca nu ne-a prins si pe noi.In fine,pe langa popa,mai sunt si cantaretii.Sunt trei.Unul dintre ei e batran si aproape surd,iar ceilalti incearca sa duca slujbele la capat.Ce ma distreaza de Pasti este faptul ca incep astia doi ce-s mai priceputi sa cante si dupa o jumatate de cantec,iata-l si pe mos batran si surd ca incepe si el…si se tine dupa ei cu o incapatanare de te sperii.Si canta fiecare pe limba lui.
Ma mai deranjeaza iar ca in biserica se discuta mai mult alte lucruri decat de-astea legate de Doamne Doamne si de cele sfinte.Babele stau la taclale,cel putin alea carora le e gros obrazul,mai urla un copil doi,parintele in loc sa zica despre cum sa ne mantuim sufletul cere bani de contributii si uite asa….parca nu mai e nimic sfant.Inteleg ca avem probleme,inteleg ca ne urmaresc peste tot,dar…macar bunul simt ca ne-am miscat fizicul pana la biserica…macar sa nu uitam de scopul initial,sa zicem si noi un ”Tatal Nostru” si sa tacem din gura.
Si ce bine a fost ca azi nu m-am enervat ca nu m-am dus la mine-n sat la biserica.Am un duhovnic care ma stie de cand m-am nascut,care chiar are vocatie pentru asa ceva,ca nu toti pot sa o faca.Cat despre preotul de la mine din sat,pe acolo mai dau pe la sarbatori si uneori intre sarbatori,dar rar pentru ca nu stiu…cand merg la biserica eu caut liniste,nu caut enoriasi scotandu-si ochii cu preotul.
Incepe iar scoala,azi m-am purificat si uite asa mai sunt doar cateva zile.Nu ca nu-mi place,abia apuc sa incep ca deja creierul meu a fost dat prea mult pe sleep.Trebuie pus pe exercitiu ca trei luni mi-au fost destule.
…s-a dus azi la un bairam.
Fata cu stelute in par fiind eu.
Colega proaspat absolventa si-a sarbatorit azi ziua,iar aseara am primit o invitatie dupa un apel.Desigur,viata mea de sihastra avea nevoie si ea de un pic de aer de afara,deci am zis ”Da,ma duc,nu pierd nimic.
Mi-am spalat parul si la temperaturile relativ mari comparativ cu zilele trecute mi-am zis ca n-are sens sa bag 200 de grade Celsius in par cu foehnul cand am un foehn natural afara.Bun…dupa ce parul meu capata o forma umeda decenta am zis sa imi accesorizez in pic freza care de fapt nu se remarca decat prin niste suvite linse si atat.Deci,in cautarea agrafei perfecte am dat peste ea,care mi-a imblanzit un pic o buna parte din par intr-o parte.
Era o steluta de mare.
Ajung la bairam…costat ca sunt ultima.De fapt sincer,era oarecum penibil, cum eu le stiam pe celelalte doua,dar de foarte mult timp nu am mai socializat cu ele,sa fac conversatie.Si am reusit!Fara balbe,fara goluri,am zis totul…si a iesit si cu rasete,ceea ce inseamna ca in zilele mele bune sunt pe roze la conversatii funny.Mancam o felie de tort,care a fost recompensa mea pentru ca nu am facut praf gladiolele pana la casa prietenei,cum imi era stilul meu caracteristic.Dupa aia,din plictiseala am zis sa ne uitam la tv…zapuim telecomanda,ajungem pe canalele de muzica,muzica aia nu i s-a parut satisfacatoare gazdei,deci ne-am oprit pe Acasa,canal de telenovele.Si eu cum de mult timp nu am mai vazut un film de genul,m-am uitat si eu ca na…a trebuit.Ca de obicei una scotea ochii la alta,isi taia venele si era nebuna,ca de obicei era unul la care ii trebuia averea lui taicaso/bunicuso/unchiso si ca de obicei erau doi care se iubeau,dar pretindeau ca se urasc si se luptau cu toate lucrurile care ii despart.Lucrurile astea sunt evidente atunci cand te uiti si la numai un episod,cum a fost cazul meu.
Dupa aceea nu m-am putut abtine sa nu observ ceva.Erau doua surori,una mai mica cu un an ca mine,una mai mica cu vreun an ca sora-sa.In concluzie,mai mici decat mine.Amandoua purtau niste tricouri care evident intrasera serios la apa si care le dezvaluia buricul si niste pantalonasi care pe buna dreptate eu i-as fi numit boxeri mai degraba decat pantaloni scurti.Eu nu am un corp de primadona sixtina,dar stiu ca atunci cand ai o bucata de burta generoasa,e necesar sa o ascunzi,nu sa o bagi sub ochii cuiva.Ele in schimb cu tricoutele alea parca se mandreau ca au burta.Pe deasupra,cea mica era data pe la ochi cu ceva fard sau poate tus de un albastru electric…e drept,mergea cu ochii,dar nu mergea cu restul.Adica…un albastru electric,adica cu tonuri mai dark nu merge tocmai pentru miezul zilei si mai ales dat intr-un strat generos,mai ales ca dupa estimarile mele parea sa fi folosit jumatate tubul.Nu am nimic cu fardurile,dar ce e mult strica…..Plus ca mama lor le incurajeaza pe ele care sunt mai mici decat mine sa mearga in discoteci,sa poarte fustite scurte si provocatoare(cea mare purtase o data la biserica o fusta cat latul palmei mele),bluze cu decolteuri adanci numai ca sa le vada baietii.Acuma zau…mama aia e nebuna,denaturezi niste biete fete de 15 respectiv 13 sau 14 ani,de la varsta asta spre apucaturi tipice moravurilor usoare?Ei bine…pe mine atitudinea aia m-a lasat no-comment:(
Aseara ma pregateam sa scriu un post sumbru,dar m-am abtinut.Am avut o cadere si ma gandeam ce ironica e viata uneori.Ma gandeam la amica aia a mea care sta cu trei si brusc in minte mi-a venit intrebarea:”De ce baietii sunt atrasi de gasculite?”‘Rapunsul:penaj alb,pufos,catifelat,glas sublim,gatlej lunguiet si delicat si o codita simpatica care e numai fluflu cand merge cu pasi apasati pe cele doua picioare.Desigur,nu ma refer la sensul propriu al cuvantului gasca,adica inaripata,ci la sensul figurat.
Mergeam intr-o dimineata cu autobuzul si prietena mea statea in spatele meu,cum nu am prins loc de doua persoane.Deodata,se ridica si imi paseaza ghiozdanul si se duce vreo doua scaune in spate unde era un prieten de-al ei.Cu o seara inainte imi povestise in culmea fericirii:”cat de mult il iubesc pe x,o sa fie frumooos”.Desigur,frumos la sensul ironic pentru ca ea foloseste baietii cam cum folosesti un sul de hartie igienica la toaleta:il iei ,il folosesti,il arunci.Simplu ca buna ziua.Apoi se aude din spate cum se pune ea in poala tipului si ala ii tot baga glume nesarata pe care ea le savureaza si pare ca le adora.Ii zice cat de mult ii place nu stiu ce joc,ea incuviinteaza,ca si ei ii place la nebunie.Putea sa-i zica si ca ii place sa se arunce de la opt pe geam,ca ea tot ar fi zis ca e cel mai sublim lucru.
Eu…sa imi fac cruce.Adica tipa se punea ca o proasta pe tava lui si cum naiba sa refuze tipul cand i se oferea totul pe gratis?
Dupa masa,tot la autobuz,un altul.Aproape o implora sa fie cu el,ea il tinea pe jar.Cand vorbeau,parca tipul era pe punctul sa sara pe ea,asta daca nu eram eu intre ei.Sigur,pe mine m-ar fi anihilat intr-o privire ,ca in desene animate.Rade cu subanteles si se ajunge sa se hihlizeasca de mie incepea sa mi se faca greata.
Bai,seductia e seductie,nu prostie.Ma gandeam ca asa seduce ea,dar cand ma gandesc mai bine,imi parea ca o cauta cu lumanarea.Parca scria pe ea:haide,nu sunt pretentioasa,sunt gasca si nu refuz nici un individ”Ma rog,ea zice ca a citit nu stiu cate tratate de manipulare si stie ce face.Mie ce face ea mi se pare scarbos si degradant.Dar baietii fac rand.
Ok,am incercat si eu sa par asa mai 0-brained,dar zau…nu am putut.Sa imi ceri sa fiu gasca ar fi ca si cum i-ai zice porcului sa isi ridice coada si sa zboare ca un elicopter.Eu sunt penibila incercand sa ma hihlizesc,pentru ca nu-mi sta in caracter.Sau sa ma duc la un baiat si sa-i zic:”auzi mai…esti absolut delicios…imi oferi un suc sau preferi sa mergem la dans?”Asta…never ever ever,nici daca ma impusti.Asa…doua batai discrete din gene,priviri fixe fugare si de-astea,eventual o abordare fara tente libidinoase,da…e si normal sa apeleze orice fata la de-astea,dar sa ma dau pe fata in mod evident…
Seductia la mine e un pic mai deosebita.Cum mi-a zis profa de istorie candva ,femeile din Orient(Maroc,Sudan),innebuneau un barbat numai daca dezvaluiau de sub rochiile alea cam un centimetru din pielea gleznei.Alea nu trebuiau sa isi ia fuste pana-n fund si topuri translucide ca sa seduca.Acuma cu noi care-i faza.Esti gasca,minti despre calitatile/pasiunile/calificarile tale si pui mana pe vreun neica nimeni.Dar oare nu ar fi ciudat ca dupa doua luni(hei,gandesc in perspectiva in care se prelungeste povestea dupa prima seara) sa descoperi ca nu ai nimic in comun cu persoana careia i-ai dedicat atata timp?Cand te gandesti ca el crede ca iti place pescuitul,cand tu il urasti,cand pretinzi ca adori fotbalul si il insotesti pe stadion,desi iti vine sa fugi de acolo cat mai repede,oare nu e o minciuna,oare totul nu se concretizeaza totul intr-o mare minciuna?
Poate nu stiu eu destule…lamuriti-va voi cum e bine….Sa fii gasca si sa ai haremul dupa tine,sau sa fii tu si sa ai numai oamenii care merita?Eu merg pentru a doua varianta…voi?
Da,azi in timp ce citeam Misterele Parisului,mama imi cauta in biblioteca Enigma Otiliei si Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi si ma gandeam daca nu cumva am o gandire foarte nepatriotica daca zic ca nu ma tenteaza literatura romana.
Adica…anul asta am inceput sa citesc si eu asa…selectiv,ce ne dadea profa de romana sa citim.Bun,am avut o data Romanul adolescentului miop,”o mare capodopera”,zicea profa.Bun,ma duc eu la biblioteca si mi-l iau.Il citesc.Recunosc,primele 150 de pagini nu au fost rele deloc.Am zis ‘Aleluia,citesc si eu ceva bun’.
Dupa aia…firul narativ s-a dus din rau in mai rau si a culminat cu dezastru.Bun,deci…un adolescent,o viata de adolescent,o mansarda si o pasiune pentru stiinte,persecutia profesorilor si incet incet se ajunge la un comportament depresiv respectiv…hei,tipul ala era sadic.Adica se batea singur cu biciul?!Doamne!
Apoi se termina…mai,cand se indragosteste el de una,ba o iubeste ba nu o iubeste.Dapai hotaraste-te bai.Pana la urma nu ii place de ea,si sa vedeti voi filozofeli ca de ce inima zice ca o iubeste,creierul ca nu si el asculta de creier si nu de inima.Capodopera?65% da….restul de 35%a fost cam crappy,adica…discutam cu o prietena si ne faceam cruce la ce-i putea capul baiatului astuia.Nu puteau ei scrie ca niste oameni normali?!
Sa nu va zic ce savuros a fost semestrul doi.Am citit Cartea Nuntii,de Calinescu,unde era unul cu o hoarda de matusi turbate si nemaritate,care era nehotarat ca musca-n lapte.Iarasi…stil pompos de a scrie,comparatii trase de par.Plus ca se orientase spre trei si toate trei aveau planuri,urmand ca mai apoi sa se reprofileze spre o prietena de-a lui,Vera,care ii marturiseste inlacrimata intr-o noapte ca e moarta dupa el si accepta ca o gasca sa se marite cu el.
Eu de eram in locul ei,doua palme de drum si gata…dar na,nu le iesea happy endingul.
Dupa aia am citit La Hanul lui Manjoala,care n-a fost rau(dar nu l-am citit.doar rezumatul,stiu…sunt vinovata),dar dupa aia…da-te frate pe Ultimul Berevoi.
Ultimul Berevoi prescurtat desigur orgie bovina.Deci…doua sate ,un vraci,magie si fenomenul de reproducere la vaci.Cand am ascultat-o prima data,am ras de sa mor,asta dupa ce am ramas socata vreo jumatate de ora.Dar…e ceva figurat..boul era un barbat,care de fapt era duhul unui taur preistoric care traia in munti.Iar vita,era o fecioara alba si sexi…plus ca le face si nunta si se reproduc.Dupa aia mai era si ursul care era necuratul care de fapt era un om,pe care boul/taur il ia in coarne si il bate mar.Plus inca o gasca de feciori deghizati in boi care fac si ei pe figurantii in toata povestea asta.Multa simbolistica,desi mai pe intelesul tuturor o complicaciune crasa.
Mnoh da-le tu asta unor elevi de-a noua si asteapta-te sa invete ceva din ea,care sa nu fie la sensul pervers al cuvantului.Adica au ceva educativ/interesant?! sau…hai ca funny poate sunt,ca sunt unele faze dragute.Si totusi…ei sunt geniile si ei se cer.
Si acum nu ma intrebati de ce literatura romana nu ma tenteaza.Judec poate fara sa stiu,dar eu in scurta mea existenta nu am gasit nici o carte interesanta din literatura romana in afara de Amintiri din Copilarie si Basmele lui Creanga,Povestile lui Pacala si poate inca cateva pe care nu le mentionez.Cu poezia nu e nimic,cel putin poezia e ok,desi…si pe acolo sunt cateva aiureli care nu ar trebui numite lucrari geniale.In plus,ar trebui eventual sa se gaseasca partile foarte interesante ale literaturii romane care sa fie transpuse spre studiu,nu niste opere care sunt in primul rand foarte aiurea,in al doilea rand greu de inteles si in al treilea rand nici nu ajuta la imbogatirea imaginatiei,asta daca elevul in cauza nu are porniri zoofile….oricum,asta-i tot si v-am pupat!:*
Nuntile au fost dintotdeauna subiectul meu de fascinatie.Cum stau la sat din cele mai vechi timpuri ale originilor mele iata ca nuntile erau o activitate pe care vara nu puteam sa o pierd sub nici o forma.Copila fiind,cand auzeam lautarii pe dinsus(nu stau pe strada principala),o luam pe o hudita in fuga si jup la marginea drumului sa vad mireasa.Uneori o luam si pe mama sau pe buni cu mine.Oricum…rochiile mireselor imi faceau deliciul saptamanal,sau uneori o data la doua saptamani ca nu chiar toata vara in fiecare saptamana isi unea un cuplu destinele.Erau ca printesele…eu eram fascinata de muntii de alb si de dantele si de margele .Cand eram mica nu ma puteai dezlipi de ringul de dans.Mama se ruga indelung de mine sa ma intorc la masa.Era asa dragut ca era atmosfera aia asa deosebita ,iar eu eram un copil prea energic ca sa stau pe loc,cu o rochie de printesa roz,alergand dintr-o parte in alta.Totusi…cu timpul si nuntile s-au rarit,dar si farmecul lor parca s-a evaporat treptat.In ultimii patru ani nu cred ca am mai fost pe la o nunta,dar pe aici e tendinta asta de a crea atmosfera pentru cei inaintati in varsta,care oricum nu danseaza,numai stau la masa si baga bautura la greu in ei si sa diminueze incet incet atmosfera pentru tineri.De fapt…ce ma enerveaza pe mine la unele nunti e faptul ca baga muzica populara asa,de la opt pana la trei dimineata,urmand ca atmosfera mai tinereasca sa o bage cand toti tinerii adorm:fie in picioare,fie pe mese,fie pe sub mese.Si iar o chestie care nu imi place asa mult…e faptul ca nunta la noi in tara e ca o afacere.Te duci,iti unesti destinele cu x pe care il iubesti,apoi faci o nunta mare,cu cel putin 350 de invitati,pentru ca ei sa dea bani multi la cinste si mai apoi mirii sa isi plateasca nu stiu ce.Avansul la apartament,sau restaurantul,sau mai stiu eu ce restanta la nu stiu ce credit.Eu cred ca atunci cand te casatoresti nu ar trebui sa iti pese.Adica daca nu ai bani de sala X,sau de meniul Y,ar trebui pur si simplu sa te incadrezi in buget,fara umflari din astea pompoase gen:’’sa moara capra vecinului de ciuda ca nunta lui fiica/fiul meu a fost mai cu mot decat a lui”,desi asta presupune ingroparea pana in gat in datorii.Sau eu zic iarasi casatoria cand finantele permit acest lucru si intr-un grup mai restrans.Iar cu banii de la cinste foarte bine mirii ar putea face orice altceva,mai util decat sa plateasca un moft de o seara.Insa na…la noi moftul se poarta,si in loc sa se puna mai mult accentul pe atmosfera generala,adica combinarea muzicii pentru oamenii maturi cu muzica mai tinereasca,se accentueaza pe meniuri care mai de care mai sofisticate pe care oricum nana Floare care vine la nunta nu il mananca.Oricum….i-am felicitat in gand pe niste cunostinte de familie care au ales o nunta cu 100 de invitati intr-un loc care nu a constat mult,si care nu au avut un meniu frantuzesc sa zicem,insa la care atmosfera a fost absolut incendiara,toata lumea s-a distrat si banii de cinste parca nici nu au mai contat.Am avut o discutie cu mama despre asta si cu buni si m-a si enervat buni cand a zis ca tre sa o chem pe matusa lu aia,care era nepoata lu ailalta,care avea o fata,care avea pe mai stiu eu ce matusa pe care eu nu am vazut-o niciodata in viata mea.Acum…despre asta e vorba la o nunta: distractie cu cunostintele apropiate,atmofera de neuitat si multe de povestit nepotilor peste ani.
Voi nu v-ati gandit macar o data la ideea unei dulci razbunari?
Ei bine,daca v-ati gandit sau nu…ramane la latitudinea voastra sa hotarati,insa filmul al carui trailer l-am pus mai jos chiar arata ce trebuie sa faci ca sa-i bagi mintile in cap celui mai notoriu fustangiu.Deci…l-am vazut adineauri filmul si e total,adica e o comedie destul de draguta cu niste ite destul de incurcate.Caile dragostei nu sunt nici ele din categoria celor mai usoare labirinte,de fapt….tocmai despre asta e vorba.Este vorba despre John Tucker,John Tucker sex simbolul,John Tucker care putea sa stea cu absolut toate fetele pe care le vroia,doar cu doua trei minciuni si o cantitate considerabila de vorbe dulci.Doar ca din pacate nu s-a pus cu cine trebuia,cand le trage pe sfoara pe trei fete cu care statea in paralel,iar ele se prind,urmand sa le traga in confruntarea lor si pe Kate,o tanara aparent inocenta,insa care in viziunea lor ar fi ideala pentru a-l face pe Tucker sa sufere.Pentru ca John Tucker must die! pana la urma si ele au grija de asta,croind un plan care nu poate fi neaparat incadrat in sfera diabolicului,ci mai degraba in sfera rautaciosului.Restul vedeti voi daca va luati filmul.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oIH3ItCXoe4]
Oricum…nu sunt tocmai de acord cu asta,adica…e drept,parerea mea despre baieti a fost…deplorabila pana cand am descoperit ca baietii pot fi niste prieteni chiar ok.Si doar prieteni,pentru ca viata mea sentimentala nu se pune in discutie…Hmhm…de fapt..cred ca de acolo mi s-a tras faptul ca pana nu demult toti baietii erau incadrati in categoria de cretini si prosti…Dar na,acum am inceput si eu sa descopar latura asta mai draguta a baietilor…pana la urma,sunt si ei oameni,si pana la urma chiar daca sunteti voi mai prostanaci cateodata,stiti voi sa fiti si cei mai buni cand e nevoie de voi….Desi…mai e de lucru la partea aia cu purtatul ca niste prostanaci…asa uneori doar!
Vizionare placuta daca va uitati,chiar merita si pana la urma…poate cei care odata s-au incadrat in categoria fustangiilor ar putea fi chiar o lectie importanta de invatat.
Niciodata sa nu subestimati o fata/femeie…..;)
Ieri am primit cartea de la okian.ro,in engleza si am fost cea mai fericita fata.Nu stiu daca multi experimenteaza asta,dar eu cand primesc un colet cu o carte e ca si cum as primi un diamant sau…eventual ciocolata.De fapt,cand vine mama cu coletul in casa il iau si il desfac cu o viteza supersonica si devorez ambalajul ca o fiara.Sunt prea curioasa.Dupa ce umplu cu banda adeziva tot covorul si ajung la esenta,scot cartea de acolo si o miros.Iar daca e clasicul miros de carte noua,proaspat tiparita sunt si mai fericita.Am setea pentru carti de la parinti.Amandoi au citit extrem de multe carti la viata lor si imi aduc aminte cat de ciuda imi era cand eram mica sa o vad pe mama citind si eu sa nu pot face acelasi lucru.Cu cat am crescut am descoperit magia cartilor treptat:de la basme,la romane,am descoperit si clasicii…Oricat zice lumea(incluziv de Harry Potter,pe care l-am citit-toata volumele)”ca ce-ti mai trebuie sa citesti cand este filmul”.Ce-mi trebuie?Una e sa vezi ceea ce alti oameni au imaginat dintr-o carte,si alta e sa citesti cartea pagina cu pagina si sa iti apara inaintea ochilor un ecran 3D in care sa ti se para ca experimentezi tot ceea ce citesti prin propriile senzatii,cand parca experimentezi conflictul cartii pe propria-ti piele,cand traiesti dragostea si ura cu pasiune si toata actiunea.Aia e priceless.Si pentru mine personal creeaza dependenta,pentru ca universul zilnic este la fel ca si universul literar,doar universul literar are el ceva mai deosebit,mai fantastic.Bineinteles ca nu sunt un soarece de biblioteca.Lunar imi mai cumpar on-line cate o carte ca sa imi omor timpul intr-un mod util si in acelasi timp sa imi pastrez si creierul antrenat,pentru ca intr-o vacanta de trei luni fara un pic de antrenament as ajunge prastie la scoala la anul.Iar acum am primit o carte,ieri.Iarasi,acelasi fenomen descris mai sus,mai ales ca am asteptat secole sa o primesc.Tipa de la editura mi-a trimis un mail in care imi zicea ca in maxim patru saptamani o sa o primesc.Ok…trece o saptamana,trec doua,trec trei,trei jumatate….cartea nicaieri.Si cand ma pregateam sa-i scriu un mail sa o intreb cauza intarzaierii,iata ca primesc un mail in care imi zice ca frumosul meu roman a ajuns in tara si pana joi o sa il am.Si a venit ieri:X..si m-am abtinut pana azi sa-l citesc pentru ca ma ocup de propriul meu proiect.Si totusi…lumea nu mai citeste,iar cei care citesc se doresc anihilati.Acum serios,de ce daca iti petreci o jumatate de ora citind ceva interesant,trebuie lumea sa te judece sau sa zica ca nu ai ocupatie?!Si eu sunt ocupata uneori,si totusi,ca sa ma relaxez mai pun si eu mana pe o carte.Desigur,de fapt prostia a ajuns sa primeze,desi cititul in viziunea mea are numai avantaje.In primul rand…am o imaginatie bogata de la natura care prin citit a fost imbogatita considerabil.E drept ca am hobby-uri mai ciudate,adica cel putin ciudate pentru oamenii care in zilele noastre nu mai practica aceste hobby-uri.E ciudat ca am fost judecata pentru ca scriu,ba mai mult s-a insinuat ca imi traiesc viata prin ceea ce scriu.Nu puteau zice o baliverna mai mare.Viata e viata,ceea ce fac eu un personaj sa traiasca e o cu totul alta poveste.Acum ce…daca pun personajul meu sa sara pe geam,inseamna automat ca dimineata o sa fiu si eu gasita undeva frumos aplatizata dupa o cadere de la mare inaltime.Ceea ce scriu e magie,cel putin eu in postura de creatoare simt ceva sublim,nu ma recreez pe mine,ca doar har Domnului a avut grija cel de sus sa ma creeze asa cum sunt eu,cu calitati,defecte si mai ales cu multumirea de sine si o tona de incredere.Cat despre carti,ele vor continua sa fie placerea mea deosebita indiferent de ceea ce sa se intample in viitor.
Care este ultima carte pe care ati citit-o si ce v-a placut la ea?:>
P.S: O melodie draguta!Desi Miley Cyrus nu e o artista pe care o ascult frecvent,melodia asta imi place…Si nu inteleg inca cum are vocea asta la varsta pe care o are(adica e deodata cu…mine?!)Totusi…o melodie nostalgica pentru o dispozitie nostanglica.Ascultare placuta…Enjoy!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tU7tV4GCmWw]
…si nu ma injura daca iti vine sa faci orice numai sa nu stai si sa-mi asculti mie prostiile…Sunt prea doritoare daca as zice ca ar trebui sa existe o zi in care toata lumea numai sa rada.Mai,stai la coada in trafic,te calca pe creieri telefonul care nu se mai opreste,seful e cretin,ai prea multe teme….nu…nu…nu…tu doar trebuie sa zambesti.Stiti ca cei care zambesc isi maresc sansa de viata cu pana la patru ani…exact,traiesc mai mult,pe cand cei care isi petrec ziua imbufnati,aceia sunt cei care traiesc mai putin.De aceea,atitudinea negativista e ceva rau…e foarte rau…e nevoie de ceva gandire pozitiva in orice porcarie care ni se mai intampla zilnic.Pentru ca nu cred ca exista om in lume care sa indrazneasca sa zica ca el in fiecare zi nu intalneste macar o situatie stupida.Adica o zi intreaga nu poti zice ca nu ti s-a intamplat ceva cretin pentru ca fizic este imposibil.Tot trebuie sa existe ceva care sa iti reactiveze toti dracii pentru ca altfel dracusorii aia nu sunt sanatosi,trebuie sa iti frece linistea.Iar dupa ce ti-o freaca bine te simti ca ultimul pamatean si nu mai ai chef de nimic ,iti vine sa urli,dar nu mai ai forta necesara….don’t worry,shit happens.
Pe mine ce ma enerveaza uneori este faptul ca unii oameni mai uita sa zambeasca.Atat sunt de stresati in viata cotidiana,incat chiar daca aud o gluma buna,ei stau pur si simplu fara sa aiba nici cea mai mica reactie,pentru ca ei trebuie sa faca aia,sau sa duca ailalta si tot asa.Si totusi stresul strica.E drept,nu puteam scapa de el,insa uneori mai e si momentul de chill out,relax.Parintii mei de exemplu mai au momente in care daca eu ma duc calma si ii intreb ceva, incep sa se isterizeze pe mine si sa-mi zica de o cu totul alta chestie,care nici nu avea legatura cu chestia mea.Si mai apoi nu se mai intelege nimic,imi uit ideea din cauza valului necontrolat de cuvinte si ma intorc la mine in camera,dupa care imi amintesc ce trebuia sa transmit,ma duc iar ,desi ma astept la furtuna,si parintii sar in sus ca de ce nu le-am zis mai repede.Pai..pentru ca nu ati ascultat,poate?Dar nu mai fortez pe moment nota pentru ca si asa mi-am castigat in familie reputatia de rea de gura.Da…pentru ca uneori ma enervez si nu ma pot abtine sa nu comentez …si nu e intotdeauna cel mai dragut comentariu.Dar nu sunt eu de vina,creierul e responsabil,ca el imi da valul de idei pe care eu le transmit prin viu grai.Si totusi situatiile alea se repeta la infinit,chiar daca e vorba de parinti,prietenii buni sau tipa de la alimentara careia i-ai deranjat fizicul si rumegatul de drajeuri venind si tu sa cumperi ceva,pentru ca toti sunt asa,si poate nici eu nu fac exceptie uneori cand i se mai nazare la mai stiu eu cine sa se arate de nu stiu unde ca sa ma intrebe ceva sau sa imi ceara ajutorul.Ajutor pe care eu il acord,desi…ma enerveaza sincer cand lucrez la ceva important si vin doi trei,sar pe mine sa ma intrebe:”ma ajuti cu traducerea aia la engleza?”(matusa)”te duci dupa paine?”(mama),”cauta pe net despre acidul sulfuric”(o prietena neinformata)…si mie imi vine sa urlu:Heei…sunt in mijlocul a ceva important aici!!!Dar nimeni nu aude,asta pentru ca draga specie umana se ghideaza din cele mai vechi timpuri dupa propriile-i interese.Iar cine pica la mijloc ghinionul lor,desi ca in situatia mai sus,acord cu placere ajutorul,dar…in schimb doresc aer.
Nu va sufocati uneori cu viata asta cotidiana stresanta?
Vai…dar ce bine-i in vacanta!:X
Trebuie sa recunosc ca nu sunt perfecta.
Oare e cineva perfect?
Daca crede cineva ca e perfect,aduceti-l la mine sa ii dau cu ceva in cap,ca sa vada cu claritate k nu e perfect
Da,dupa ce un anume a lasat niste commenturi in care a inceput sa zica cat sunt eu de urata si de imensa,acum a venit momentul sa dau un contraatac:
SI CE-I CU ASTA?Acum modul in care arati te defineste ca persoana?Mai nou,cand cineva se duce la un interviu si zice sefului k el nu are nici o facultate,dar totusi e 90-60-90,este angajat imediat?In ce lume traiesc unele persoane?!Da,sunt grasa si nici nu stiu cum de a indraznit cineva sa insinueze vreodata ca am fost intr-atat de patetica incat sa ma dau drept cineva ce nu sunt pe acest blog.Sau…si mai rau,sa zica ca sunt FRUSTRATA si imi vars FRUSTRAREA pe acest blog.
Acum…e o perceptie gresita.Nu inteleg de ce unii oameni cred ca daca sunt grasa,trebuie neaparat sa ma fi logodit cu frigiderul si sa imi traiesc toata viata mea mancand tot timpul,frustrata de faptul ca nu am o viata.Dar….eu nu am o viata?!Cine a mai zis si prostia asta?:))Credeti-ma…am o viata,si faptul ca nu umblu in anturajele inalte nu da dreptul nimanui sa zica ca nu am o viata.Nu umblu in cercurile inalte pentru ca nu ma tenteaza,nu pentru ca nu as putea.Locul meu nu este langa persoanele care isi petrec timpul laudandu-se cu cat de snobi sunt ,eu apartin oamenilor care pretind ca au ceva in cap si care s-a alaturat persoanelor care au ceva in cap.De aceea,prietenii mei sunt oameni integri si inteligenti si nu gunoaie care isi duc viata de azi pe maine,dupa ce pupa in fund pe toti aia mari,ca sa primeasca un milimetru patrat de atentie din partea lor.Iar aspectul nu m-a oprit,nu ma opreste si nu ma va opri niciodata sa fiu cine vreau eu sa fiu,si sa am prietenii pe care ii am si sa imi manifest opiniile asa cum sunt ele.Si…NU SUNT LOGODITA CU FRIGIDERUL!!!Da,nu sunt.Nu mananc mult ,nu am mancat niciodata si nici nu am probleme cu glanda…sunt doar niste probleme,o mostenire gresita de ordin genetic care m-a adus in starea asta.Sunt in perfecta stare de sanatate fizica si psihica,si sunt nebuna,ca doar asa sunt eu.Unde poti sa inghesui frustrarea cand te trezesti dimineata si zambesti,mergi la scoala si zambesti,un cretin tot taca taca,tu zambesti…iei o nota buna,tu zambesti….unde inghesui frustrarea aici?…e cam aglomerat.Cred ca conteaza sa vezi dincolo de ambalaj.Ambalajul dispare dupa ce incepi sa cunosti cu adevarat o persoana,sa vezi ca are niste principii sanatoase,ca e haioasa,ca stie sa se distreze,ca face misto de ea toata ziua.Asa sunt eu…iar prietenii mei stiu asta,pentru ca radem toata ziua,spre ciuda adevaratilor frustrati care nu au altceva de facut decat sa barfeasca pe la spate si sa ii roada invidia.Get a life,guys….asa…numai stagnati….
Cat despre problema aparenta….nu e nici o problema.Am ras cu lacrimi de idioteniile celor kre au indraznit sa zica ce au zis despre mine,pentru ca numai asta merita.Si eventual un pic de mila,poate un pic mai multa,ca doar nu era sa incep sa plang de nervi pentru ca prostii vorbesc in lipsa de ocupatie.Intotdeauna sunt tagma asta de oameni si trebuie sa convietuim cu ei,pentru ca ei nu tac…nu tac si nu vor tacea niciodata,pentru ca asa e gura lumii.
Asa ca lasati patetismele si nu comentati la adresa mea cand nu stiti despre ce vorbiti.Mai intai incercati sa cunoasteti ce am inauntru si lasati exteriorul balta,pentru ca exteriorul e 1% din ceea ce inseamna o persoana.
Cat despre blog…toate chestiile cu care va mai scaldati privirile din cand in cand sunt pure realitati ale mele,nu imi urlu frustrarea si nu inventez,pentru numele lui Dumnezeu!:))=))
Acum tin sa multumesc celor care au aratat k imi sunt prieteni,printre care se numara:desigur Haylie,Gabr13l,Alexxutzu si nu in cele din urma Koodoo,care au dat dovada de faptul ca sunt oameni dintr-o bucata care au si altceva in cap in afara de superficialitate:*
Eu in toata ”maretia” mea:X
Oare chiar mi-a zis?Si daca mi-a zis….cine mi-a zis?!
Ma intreb daca cineva ne ghideaza pasii in viata.Adica daca cineva acolo sus numai da niste comenzi pe un calculator mai complex decat cel NASA si iti spune:”X,fa asta!” sau…”X,fa ailalalta,nu asta!”.Eu cred ca exista pentru ca eu cred in destin.Si cred de asemenea k face misto de noi acolo sus de fiecare data dupa ce chiar el ne-a programat sa o dam in bara.Si totusi…nu numai el e cel care ne coordoneaza pasii in viata…el face actiunile mari,cele importante.Mai sunt factorii minori care se gandesc sa ne dea un sanatos sut in fund cand stam nemiscati si asteptam sa ne duca curentul unde o vrea el,ca noua nu ne pasa.E galeata aia cu apa si gheata pe care visezi uneori ca ti-o toarna mama in cap cand nu te-ai trezit cum trebuie dimineata,care desi e numai o scorneala a mintii tale,te face sa te trezesti pe moment la patru dimineata si sa nu mai poti sa adormi.Si totusi in toata invalmaseala asta de factori…tot noi ne indreptam pasii in viata.Tot noi fetele ne indragostim de persoana gresita,la fel cum si baietii se indragostesc uneori de fata gresita si termina povestea cu o inima franta.Tot noi ne mai bagam din cand in cand in prostii mai mari decat casa si ne dam seama de asta abia dupa ce ne-a trecut peste gat si la fel tot noi ne ghidam uneori dupa niste idei aparent adevarate,care totusi devin false incet incet datorita faptului ca cu timpul ne maturizam.Pentru ca maturizarea este darul dat omenirii…maturizarea,pentru ca daca nu am fi maturi nu am fi nicicum si lumea nu ar fi evoluat.Pentru ca au fost necesare niste minti stralucite care sa duca lumea mai departe.Si iata celalalt factor.
Va intrebati probabil de ce am abordat teme filozofice.Ei bine,eu adopt teme filozofice numai cand sunt suparata si credeti-ma…acum chiar nu sunt suparata deloc.De fapt am fost un pic adormita aseara cand mi-a venit in minte ideea acestui post dupa ce am ascultat o melodie de-a francezilor cantata chiar de sotia presedintelui.Si da,chiar canta ok.Si de la denumirea cantecului m-a lovit faptul ca…hei…nimeni nu ne zice ce trebuie sa facem in multe situatii,pentru ca trebuie sa mai invatam si singuri.Viata nu e usoara,viata trebuie traita cu de toate,pentru ca daca nu atunci nu e o viata.Nici cei care aparent au totul nu sunt complet fericiti,nici cei care au totul pe tava pentru ca toti suntem oameni si toti suntem condusi de computerul ala de sus,unde cineva face misto de fiecare in parte,dar nu ca sa se distreze ci pentru ca sa ne ajute sa ajungem la un nivel mai avansat al intelegerii,nu sa ne rezumam doar la ceea ce ne vine asa…chiar sub nasul nostru.
Hei…oare sunt niste hackeri dispusi sa-l deturneze?
Melodia atasata e un pic sentimentala,dar mie imi place…are si versurile:X…ascultare placuta!:*
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5W8SrhLVl5U&hl=en&fs=1&]