I can’t.Nu pot si pace.Nu incerca sa ma convingi pentru ca nu pot.De fapt e ca la dentist cand ti-a lucrat toata gura.Ma rog,nu am experimentat vreodata albinuta,dar stiu de la prieteni ca e naspa dupa aia.Eu sunt poate cea mai zambareata fiinta.Asta in zilele bune,pentru ca in cele rele,nu prea e de stat in compania mea.Adica sunt capricioasa,iritata si poate un pic trista.Am si momente de tristete,pentru ca nu rad tot timpul.Si totusi acum nu stiu ce am.De fapt e unu noaptea,m-am uitat la un film pe care l-am vanat intens si s-a terminat asa touching incat imi dau seama ca poate sunt stresata.Poate ceva ma face stresata.Dar ce ma face stresata?Pana la urma sunt in vacanta,pot vedea soarele pe fereastra,pot sa aud o musca bazaindu-mi in urechi cand vreau sa mai lenevesc.E drept,am o placere diabolica in a o enerva pe mama coborind pentru pranz in pijama,cu tricoul meu ”Skyfly&the friends” si niste pantaloni largi si lila.Da….pana la urma ma bucur si de cele mai marunte lucruri.Imaginati-va ca ma bucur cand primesc un colet,cand primesc o scrisoare,cand simt mirosul ala de proaspat tiparit sau de vechi din carti.Ma bucur de lucruri marunte.Si totusi acum sunt suparata.De fapt nu tocmai suparata,mai degraba preocupata.Stiu…e weird,insa eu nu pot scrie cand sunt suparata.Desi…evident,la ora asta scriu.De fapt lucram la un mic proiect si l-am abandonat de o saptamana.Ma simt vinovata din cauza asta,dar azi mi-am pus in minte sa-l reiau si sa-l continui.Si totusi ceva azi m-a facut sa ma simt ca o cretina dupa ce i-am zis unui prieten niste chestii pe care nici el nu le-a inteles prea bine.Ciudat sau nu,uneori fac si asta.Uneori pur si simplu ma uit lung la ecran,creierul urla ‘’scrie” imaginatia e in pana.Uneori nu pot intretine o conversatie pentru ca imaginatia mi-e in pana,uneori pot vorbi ore intregi doar despre un lucru la fel de banal ca un pachet de servetele.Sunt ambitioasa si totusi uneori nimeni nu-mi impartaseste bucuria.Azi am fost fericita dupa ce am facut un pas maare.Poate de aici a inceput totul,de aici a inceput aversiunea mea pentru smiley-uri.Am pierdut 10 kg fara sa imi dau seama,imi cad toate perechile de jeansi de pe mine,imi vine sa urlu de fericire,si totusi nimeni in afara de mama nu e entuziasmat.Sau ba da…poate tata.Si bucuria nu se exprima cu un simplu smiley,for God’s sake.Ma rog,nici cu un grup de majorete urland:Go girl,you’re the champion.Si totusi desi in mintea mea e o vraiste intreaga si o foaie alba asteapta in fata mea,cu stiloul langa ea,implorand sa o scriu,iata ca nu pot.De la situatia cu amicul nu sunt in stare de nimic.De ce oare…de ce?!De fapt e o problema…functionez pe baza de sentimente pozitive.Doar de-aia rad toata ziua.Daca mi-ar fura cineva zambetul ar insemna ca eu as ajunge o neica nimeni,nu as putea fi observata,nu as putea avea acel ceva special.Deci nu-mi furati umorul.Am nevoie de cineva care sa imi spuna un banc bun,care sa-mi povesteasca o situatie funny sau care pur si simplu sa se uite in ochii mei si sa ma intrebe:”Ce-i cu tine?”.Am nevoie de cineva care sa ma imbratiseze si sa stam asa…mie sa imi vina sa plang,iar ea(persoana)sa imi transfere si mie niste energie pozitiva.Sunt ca o mamaliga,nu sunt indragostita rezulta nu pot scrie.I need help….somebody?Accept orice,doar sa mi se induca starea aia de visare,nerabdarea aia cu care parcurg tastele cu degetele,asa cum face pianistul peste clape.Am nevoie de o sugestie care sa ma scoata din ceata.Acum e intrebarea.Stiu,Escu, probabil iar zici ca am scris de treizeci de lucruri,insa e un post”cu sentiment”.Intr-o propozitie se rezuma doar la faptul ca din cauza ca sunt suparata,nu pot scrie nimic,ci doar cand sunt intr-o atitudine mai happy pot crea ceva…orice.Ma simt comfortabil sa scriu despre ceea ce simt la mine in gradina.Sunt sentimentala.Iar deviez.Scuzati.
Deci.Situatia:Se iau doi,o tipa si un tip.Ei nu s-au mai vazut din ciclul primar,cand el a decis sa o ia spre o scoala cu profil militar,ea ramanand in orasul natal.Atunci nu erau cine stie cat de prieteni,adica erau genul apropiat,dar nu tocmai.Dupa cinci ani se intalnesc,e vara,soare,frumos.Iar tipa asteapta cu nerabdare revenirea tipului,deoarece curiozitatea o roade.Cand il vede,e surprinsa intr-un mod placut,si totusi el pare sa o ignore.De vreo doua ori.Insa intr-un final intr-o seara,poarta o discutie fara sa isi vada fetele,ascunsi intr-o ascunzatoare comuna.Aici am ramas.A doua zi se intalnesc….Acum cer o sugestie din partea masculina a cititorilor.Voi baieti,ca sa va apropiati de o tipa pe care o stiti din totdeauna,dar de care v-ati departat,ce ati face in contextul in care sunteti pe o terasa,inconjurati de prieteni comuni?
