Vezi mai multe video din Muzica

Toi qui me croyait vide et sans coeur
Ton visage je le connais par coeur
Je n’ai pas osé car j’ai eu peur
De le dire m’aurait porté malheur

T’es mon pire et t’es mon meilleur
Notre histoire est poussée amère
Je porte le poids de mes erreurs
Toi ici et moi ailleurs

In sfarsit mi-am dat seama ce inseamna tactica cold indifference si cum functioneaza.Si cum s-o folosesc!:X

Si acum chestie enervanta:un prieten.Te suna seara tarziu si incepe ca vai ca abia astept sa mai vorbim,ca sa ne intalnim pe hol,chestii de-astea…si dupa aia,trece de doua ori pe langa tine(ce-i drept in doua zile diferite),il saluti si el nimic!Strig dupa el.NIMIC:|.Mai,doua da,dar a treia oara simt ca innebunesc.Era in fata mea…eu sa dau sa-l salut,o trecut pe langa mine ca Voda prin loboda si nici nu s-o uitat la mine.Da?Deci asta vrei?Foarte bine!!
Dupa ce-am dat iar peste el,pauza urmatoare,dupa o ora negativista de engleza,se opreste fix in fata panoramei mele vizuale si nu se uita la mine,dar se intoarce si ma observa.Ca un prieten dornic sa ma regaseasca si sa ma intrebe tuh fata,ce mai faci?mai traiesti? kinda stuff,nici nu-si misca fizicul la mine.Si radeam asa mai sarcastic cu o prietena tocmai din cauza lui si se incrunta la mine,dupa ce aude numai rasul.Foarte bine de doua ori!!!
Si la asta se adauga si prietenul lui care moare de dorul meu dar ma suna o data la doua luni!
Si sa mai cred in basme??Nu…generatiile astea sunt o sleahta de LENESI!!Lenesi!!Faci tu primul pas si tot nu-i bine!
De data asta…PAS!!

Ca sa incepem mai cu stil,va aduc la cunostinta,dragi cititori,faptul ca am fost deocheata azi.Nu va imaginati vreo vrajitoare cu nas coroiat imbracata cu fuste inflorate calare pe un maturoi home-made,dar imaginati-va pe un tampit cu niste ochi de-aia albastrii de te doare capul cum se holbeaza in autobuz la mine.

Nu suport oamenii care se holbeaza,daramite astia super mari care nu stiu de masura si-si mai dau si magiile astea nefaste fix asupra mea.Imagineaza-ti vreun kilometru intr-un autobuz aglomerat,intre un tip mirosind a soarece transpirat si un altul care mirosea ca atunci cand scoti porumbul din cotarca-asa-i zice la mine chestia aia in care bagi porumbul toamna,o combinatie de soarece transpirat si hoaspa de porumb ,si pe un vrajitor holbandu-se ca animalul la mine.Da…evident ca m-am facut ca varul si m-o luat cu fierbinteli.Si cu ameteli.Si o alta chestie ciudata,cand am coborit din autobuz(aproape in cap,btw),nu mai vedeam la jumatate de metru inainte,ca si cum o lumina alba mi-o umbrit retina facandu-ma sa bajbai o banca-n parc pe care sa ma asez si sa imi trag sufletul,care intre timp trecuse de la fierbinteli la frisoane.

Si atunci a aparut Super Tati care a salvat situatia ,dupa ce am sunat-o pe mama (tata trebuia sa plece la serviciu,are un program fix :-@,si ca sa nu ma certe….) si o venit cu Fabiuta noastra dupa mine,aducandu-ma la 10 metri de casa,unde o intors masina,tocmai cand o inceput sa-mi treaca.Sigur,cum statia la autobuzul din ora-n ora e in satul vecin,trebuia sa-mi misc si fizicul ametit pana peste-un pod si sa fac vreo 20 de minute pe jos intr-o stare mai mult decat deplorabila.

Acum ca mi-a trecut…nu m-am putut abtine sa nu imi doresc sa-i stea mancarea-n gat,sa se inece cu Timisoreana sau eventual sa pice de asemenea in capcana unei vrajitoare de-alea de cand se uita la tine te omoara.Desigur ca n-ar avea efect,ca astia cine deoache se aduna,si astuia li se mai pot alatura babele de la biserica care si astea(sau poate una din ele) au un talent remarcabil la deocheat.

Asta e unul dintre motivele pentru care azi regret amarnic ca n-am avut rosu pe mine!!!!!

Dupa cum si titlul sugereaza,ortodontul,dentistul sau cum vreti sa-i spuneti o sa manance toti clestii din dotarea acelui cabinet in no time.Ii dau si niste brecketuri,numai ca sa ma razbun,alaturi de sarme si elasticele care-mi mananca zilele.Elasticele sunt garnitura.
Puuuff…De ieri cand eram in fierbere cand te gandeai mai putin c-as fierbe,azi am fiert.Ca de obicei am ajuns la dentist si m-am plantat de clasicul perete unde stau intotdeauna.De doi ani si opt luni incoace,cu mici exceptii.Si stau,si stau…si stau.Aflu ca un copil si-o scos toate brecketurile si ma intreb cum o facut-o,ca vreau si eu sa mi le scot…unul cate unul….pentru ca am chef sa-l enervez,da?
Numai mi-a pus altfel un elastic ,dupa care mi-a zis sa vin din doua-n doua saptamani.
Si dupa ce-am iesit de acolo l-am trimis in toate originile posibile si cele care mi-au trecut mie prin minte pe moment.Si pot spune ca mi-a stricat ziua.Si ca aparatul meu o sa faca trei ani mari si lati in 28 ianuarie,cand in loc de tort,eu o sa tin doliu.

Am facut un test la psihologie cu niste desene care personal pe mine m-a lasat fara cuvinte.Trebuia sa desenam noua lucruri cu semnificatie ascunsa si apoi proful ne-a descifrat.Lucrurile socante dupa cum urmeaza:

1.Dintre cele noua desene,fix viata in cuplu si cum sunt eu in cuplu l-am omis(uitat).Da,pentru ca inconstientul meu m-a dat de gol.Respectiv,nu am pe nimeni.Si partea a doua e…stiti de ce l-am uitat?Mi-e teama de partea aia,asa a zis profu.Respectiv,am o temere cu privire la a fi eu intr-un cuplu sau a fi eu cu partenerul.

2.Un alt desen:un cerc si-ul romb.Cercul era feminitatea,rombul masculinitatea.Haylie,care mi-i colega de banca,m-o facut”barbata” pana m-am facut ca o rosie de ras,pentru ca rombul meu desenat din memorie a fost mai mare decat cercul.Profu a zis ca sunt legata de o persoana de sex masculin care ma tine sub papuc.Hello?Nu am pe nimeni,tata e cel mai tare,rudele abia daca schimba o vorba cu mine….Sa fie oare partea in care primul tip de care am fost indragostita m-a ranit profund lasandu-ma trei luni in coma,dupa ce a zis ca nu ma place,ci ma uraste pentru ca sunt grasa?God knows.Dar acum nu se mai pune.I’m balena no more(ordinea gresita,dar e pentru dramatism:)) )

3.De ce nu sunt capabila sa port conversatii netrase de par cu baietii e o alta poveste si intrebarea acestui numar trei.Da,practic am fost genetic programata ca in relatia cu baietii,de la ultima chestie de la punctul doi incoace,sa fiu absolut…Nu stiu cum sa definesc starea:
3.1:brain-damage temporar constand in secarea totala a temelor de conversatie.
3.2:balbaiala si propozitiile foarte scurte provocate de 3.1
3.3:chiar daca-mi pun in gand sa nu-mi pierd controlul cand vine vorba de-a discuta cu un baiat,orice baiat,iata ca se pare ca mie tot nu-mi iese.De ce?Pentru ca ma pierd mai tare.
3.4:din cauza incapacitatilor de mai sus pot fi considerata cu usurinta aroganta.Numai dac-ar sti ei ce-i in capsorul meu….Pacat,asta ma face sa fiu cam evitata de baieti,sau ma rog,sa am conversatii ce nu depasesc o propozitie.Sau uneori mai multe,dar depinde.

4.alaturi de 3. e atasat si ce-o sa scriu.Mhm…se pare ca dintr-un desen reiese clar c-as vrea ceva cu un baiat,dar mi-e teama s-o fac(dintr-un capat de sus),urmand ca celalalt capat sa urle sus si tare ca de fapt eu il vreau acum.Sigur…hai sa ma arunc,imi iau un sut in freza ,iarasi stau ca o pisica plouata,consumandu-ma ca proasta pentru o perioada ce pare o infinitate si toate astea pentru a repeta o greseala pe care am mai comis-o in trecut.Nu mai vreau,gata,vreau ceva serios.In plus…nici nu stiu dar el ar vrea sa vorbeasca cu mine,daca as descoperi melanjul de teme tocmai echilibrat pentru o conversatie mai lunga de trei patru cuvinte,uneori si o propozitie.Totul ar fi ok daca nu s-ar manifesta punctul trei,daca ar reusi sa-si dea seama ca ma pierd de fiecare data cand incerc sa zic ceva interesant fara sa par nici atotstiutoare,nici prostanaca.Ar fi super daca ar incerca sa nu fuga,in ciuda eforturilor mele

Ma enerveaza ca sunt complicata.Nu puteam si eu sa fiu ca celelalte fete?!

Pur si simplu uneori mai merg pe strada si vad parinti cu copii.Merg acasa la cunostinte si vad copii alaturi de parinti,ca o familie fericita.Uneori insa am mai stat cu copii cunostintelor si imi dau seama ca sunt iadul pe pamant,de unde faptul ca a creste copii nu e usor.
Sau cel putin din punctul meu de vedere sunt perspective.Sunt tanara,copii peste multi ani daca vor veni,dar totusi cand ma uit la ceea ce fac copii din parinti imi vine sa fug in lume.El vrea aia,mama urgent sare sa i-o dea.Dupa aceea n-o mai vrea pe aia,o vrea pe ailalta si iarasi se repeta povestea.Daca cumva indraznesti sa bruscezi pe ingerasul/scumpul/frumosul de copil…mai,iese scandal,iar copilul iese cu ce vrea el,desi nu e bine.
Si asta e si din vina unor parinti.Caz pe viu e vecina cu clasicul copil de care-am mai scris.Copilul asta chiar iti mananca nervii daca nu esti in zilele in care rabdarea e la cote alarmant de inalte si mama lui e de acord cu el.Si totusi el e un razgaiat si jumatate.De exemplu,copilul merge in capatul strazii la alti vecini,se da mare lider,bruscheaza intentionat un alt copil pentru a-si stabili suprematia si copilul respectiv fuge la maica-sa.
Scenariul se repeta,pana mama copilului agresat merge la mama lu asta rau si ii zice ca trebuie sa isi controleze copilul pentru ca e prea neastamparat.Desigur,mama copilului vinovat inghite in sec,iese scandal si dupa aia nu isi mai vorbesc cele doua mamici pentru ca mamica vinovatului nu poate recunoaste public ca odrasla ei are nevoie de niste palme peste fund si o educatie mai buna.Copii sunt neglijati si ajung niste bestii.Cand vine copilul respectiv la mine si mie imi vine sa-i zic vreo doua,dar na,maica-sa se infurie si conflictele astea intre vecini nu sunt prioritare,din cauza unor prostii care oricum se rezolva treptat in timp.Sau nu se mai rezolva niciodata deoarece sunt multe cazuri in care un copil scapat din frau pur si simplu o ia la goana de capul lui si nu mai asculta de nimeni.
Concluzia acestui articol e ca imi doresc sa nu mai fiu dadaca lui sora-mea insotita de copilul vecinei pentru ca ieri mi-am consumat toti nervii si azi imi sunt la incarcat,pentru ca sa ma calmez un pic.Copilul ala nu are nici o limita,nu tace,numai agita tot in jur si iti vine sa-l iei sa-l atarni de la geam cu picioarele-n sus pana ii vine mintea la cap.Cand ai linistea caminului pica copilul asta din neant si are grija sa ti-o distruga.Cand e mama prin zona…totul e in armonie(mama dupa sora-mea e in stare sa controleze orice temperament…sau poate chiar dupa mine:) ),dar cand sunt singura cu el imi vine sa-l strang de gat pentru ca vrea cu orice pret sa ma scoata din sarite,in loc sa se joace cu sora-mea,care ii mai apropiata ca varsta de el,decat sunt eu de el.Oricum,n-ai ce sa-i faci…oricum,el intelege in interiorul lui cauza nervilor mei,dar nu intelege si ce trebuie sa faca.Ma inteleg cu el,dar numai in conditiile in care ma lasa in intimitatea camerei mele sa-mi instalez driverele in liniste,in rest…atata timp cat nu ma intreaba ce faceam de Craciun cand aveam doi ani…totu-i bine!

Da…eu am avut o cearta cu tehnica aseara.Mi-am stricat calculatorul dammit,in concluzie…pentru vreo doua trei zile e posibill sa fiu netfree,messfree,desktopfree si Windowsfree.Da…probabil mi-am dat peste cap Windows-ul,iar rabla mea o sa necesite reparatii,adica ore intregi de asteptat pana imi recupereaza ceva.Asta daca imi mai recupereaza ceva pentru ca din cauza unei greseli e posibil sa pierd tot,adica datele blogului,muzica,vreo 15 filme…Si o sa-mi fie dor al naibii de blogul asta,dar pentru moment se pare ca iau un neasteptat concediu.Daca mai apar razlet e numai ca sa-mi verific commenturile,in rest nu promit articole noi si nici noutati.Pentru moment v-am pupat si urati insanatosire grabnica cretinei mele unitati centrale!Byes:*

A fost oribil.
Toata tarasenia s-a petrecut azi noapte pe la doua,cand eu cea nocturna stateam la birou si scriam la manuscrisul la care lucrez acum.Nimic deosebit,de fapt stau cam in fiecare seara pana pe la doua noaptea scriind deoarece noaptea e mai linistita ca ziua si nu vine nimeni sa-si bage nasul ala bagacios in ceea ce scriu sau fac eu.Bun,aseara,in timp ce scriam concentrata la o parte destul de importanta,iata ca bate cineva la geam.Insistent.Eu am sarit ca arsa,pentru ca eu cand ma concentrez parca ma izolez pe mine insami de sunetele din afara razei mele de gandire respectiv geamul care era larg deschis in seara asta.
Ma apropiu tiptil de perdea care luckily e lunga de sus pana jos si acopera tot geamul si ascult.Nu ridic perdeaua.In urmatoarea secunda ma pun iar jos pe scaun si incerc sa scriu,desi toate simturile urlau sa ma duc sa vad cine are chef de farse cu mine la unu jumatate noaptea,incercand sa faca o gluma proasta sau sa ma sperie ingrozitor.Nici de la scaun nu am liniste,tot cu ochii pe geam,pana m-am dus sa inchid geamul care era larg deschis(si prevazut cu plasa de tantari,fiind deschis de pe la opt pana ma culcam,zilnic).Credeam ca i-am trimis un mesaj.
Nu,dupa vreo cinci minute trosc poarta.Mie iar…sa-mi sara inima din piept.De data asta ies din camera,strabat sufrageria si ajung la geamul ce da spre curte.Ce sa mai zic….nu am vazut nimic pentru ca si iluminatul stradal a fost intr-un motiv sau altul sistat,tocmai in cel mai bun moment.
Sa nu mai zic ca eram inspirata si cand sa scriu si eu ceva,jap apare tipul asta care nici nu stiu daca e o iluzie sau e real sau e amandoua,adica o iluzie reala.La ce tare-mi batea inima,cu parintii dormind in camera alaturata,dar fara intentie de-ai trezi pentru ca mai apoi sa ma trimita la culcare ca atunci cand eram mica si imi era o frica cumplita de intuneric,nici nu am mai scris.Am inchis caietul,m-am pus in patul pe care mi-l facusem intre timp si am inchis lumina.Dupa aia am incercat sa adorm,ca la orice sunet(mai ales cainele latrand:)) saream instantaneu,din cauza agitatiei subite.Ma simteam singura acasa,cand de fapt toti erau acasa.Pana la urma m-am jucat jumatate de ora pe telefon,m-am calmat,nu stiu daca tipul mai avea intentii sa bata in geam sau daca a mai batut(dorm bustean),dar cert e ca am dormit cu telecomanda aia mare si babana sub perna pentru orice eventualitate.
Si acum…oare nu mai are nimeni intimitate sa scrie la intervalul 12:30-2 noaptea?:))

Ironie…ironie pura.
Dar culmea e ca nu are creier.
Se ia aceeiasi bucata paralelipipedica alba cu un creieras defectuos,pe care o stiti.O stiti pentru ca iata,e al doilea articol pe care i-l dedic si iata ca iar are doua beculete.
Deci…revenind la comportamentele depresive ale modemului meu,iata ca acum a capatat si un pic de ironie.Zic asta pentru ca azi toata ziua mi-am pus in gand sa stau si sa frec menta,cum fac in toate zilele de vacanta de altfel.Mai,m-am pricopsit cu o carte relativ groasa,dar foc de interesanta,si totusi nu prea imi starnise interes.Ceea ce e ciudat e faptul ca mereu as face altceva si nu stiu ce.Afara cred ca a plouat.Geamul e inchis din cauza vecinilor mei turbati si eu tocmai am lasat cartea din mana cu gandul sa intru si eu sa clickuiesc pe niste bloguri.E a treia oara azi si acelasi rezultat.
Acesta este urmatorul.Cand Myriam inchide frumusel unitatea centrala,nervoasa la culme pe bucata paralelipipedica alba cu creieras defectuos si face orice altceva,frumosul modem(ca doar el e bucata paralelipipedica alba cu creieras defectuos) e pe roze.Are patru linii si nici nu indrazneste sa pice.Trec doua ore de lectura aprofundata intrerupta de savurarea unui kiwi,Myriam se gandeste sa isi porneasca calculatorul sa intre pe bloguri.Se incarca tot,cand ajunge sa isi vada desktopul,cand da click pe Google Chrome,iata…modemul are doua linii.Doi pumni in masa si face si el inca o linie pricajita,dupa care pica iar.
Myriam turbeaza,turbeaza si indura.
Acum de cand scriu a picat de doua ori la doua linii si totusi nu ma simt vinovata si nu am instincte criminale.Am zis mersi ca pana la urma am reusit sa intru in Dashboard,si sa dau click pe Add new,ceea ce imi da capacitatea de a scrie acest post,pentru ca daca iar imi dadea eroare cand sa intru in Dashboard,din cauza ca a picat iar,in mod cert inchideam iar unitatea si imi luam cartea si constatam ca iar imi fug randurile de sub ochi si si cititul cade din start.Acum astept conexiunea care o sa ma loveasca cu o asemenea putere incat nici nu o sa ma atinga.Evident,la jumatatea distantei pana la punctul de impact,netul o sa pice iar deci….
Oricum,din cauza deficientei cartusului meu de imprimanta nu pot sa-i pun o poza cu Chuck Norris ca sa simta cine e dusmanul,asa cum mi-a recomandat cu caldura Koodoo,dar cu prima ocazie il bag si pe Norris,si pe Segal si pe inca doi trei batausi din astia,eventual atasez si toporul acestui fanclub si traiesc cu speranta ca o sa vina o zi in care wirelessul o sa fie nu numai pe furtuna sub o salcie,in pachet doi in unu sau trei in unu daca incluzi si moartea cand te loveste traznetul,pe langa faptul ca iti tragi cel mai original hairstyle din lume….la sensul carbonizat al cuvantului